Despre carte: an / „Aici totul este un indiciu, totul este un eufemism”, a scris A. R. Kugel, „nu se spune un singur cuvânt în direct și semnificația complet adevărată, dar în așa fel încât trebuie să ghicească despre celălalt sens al său, nu cel extern. ... Și nu doar noi, publicul, trebuie să ghicim, dar se pare că acest lucru este necesar și pentru personajele în sine. Ceva nu a luat contur încă, ceva încă rătăcește, ceva este recunoscut și nu este încă conștient.” Și mai departe: „Întregul farmec al piesei este în prudență, într-o vagă presupunere, într-o atingere ușoară, timidă și timidă. Aceasta este o elegie, dar nu pentru că este spusă despre o poveste tristă și pe un ton trist, ci pentru că... însăși comparația dintre conștiința limpede a lui Yeletskaya, care își pierde deja drepturile tinereții, și nepoata, care intră în ele, este elegiac»